Ma intreb oare de unde vine atata nemultumire? Daca stai undeva, intr -un loc public si doar privesti la oamenii trecatori, observi nemultumirea. Este peste tot, in toate, si ne face extrem de penibili, incercand sa depasim, de fapt, propriile noastre limite, imaginate si impuse tot de catre noi. Vad pe strada o multime de oameni frumosi, tineri, frumosi prin simplul fapt ca sunt acolo, dar preocupati de atatea nevoi, de atatea griji, de ceilalti, de cum arata, de ce sa faca, de cum anume sa fie "mai cu mot". Observ, in general cum oamenii vor sa ajunga la niste standarde, dar oare ale cui sunt de fapt? Cand va fi originalitatea un standard si cand va fi increderea in fiecare, una dintre cele mai apreciate valori? Un om este capabil de atat de multe lucruri si e pacat sa iroseasca orice secunda in incercarea de a fi copia cuiva sau a ceva. Potentialul fiecaruia are nevoie doar de o farama de libertate in gandire pentru a se putea manifesta. Nu e atat de greu sa alegem destinatia cu sufletul, iar drumul cu mintea. Daca lasam mintea sa aleaga, ea se poate insela, dar sufletul, niciodata...
