si a nins peste Bucuresti, peste noi, peste copilul din sufletele noastre

da, am vazut cu totii, de aseara, abundenta de mesaje si poze pe toate retelele de socializare, pentru ca a nins. Nu stiu cum se face, ca in fiecare an prima zapada ne ia prin surprindere si ne bucuram de parca nu am mai vazut niciodata. Oricum, mie personal, iarna in Bucuresti mi se pare "a joke", pentru ca am copilarit in Moldova, unde deseori , de Sfantul Andrei eram deja satula de zapada pana la genunchi, iar in Decembrie temperaturi de -20 de grade erau considerate absolut normale.

Asta ar fi o gandire logica si rationala asupra fenomenului natural de ninsoare. Suntem aproape de decembrie, deci  nimic spectaculos... dar, totusi... parca era atat de dragut aseara si de frumos.. iar dimineata, imaginea alba de pe geam nu avea cum sa nu-ti faca inima sa vibreze.

E mai mult decat un simplu fenomen meteorologic... Prima ninsoare aduce cu ea amintiri din copilarie, cand ne aruncam in zapada fara sa ne pese de multe lucruri, cand alergam pe afara pana inghetau manusile. Cumva ninge cu sentimente de familiaritate, de inocenta, de bucurie. Stiam ca urmeaza Craciunul, ca se impodobeste orasul, iar cumva primii fulgi de nea dau startul neoficial sarbatorilor de iarna.

Anii au trecut, manusile nu mai sunt fara degete, ghetele au capatat tocuri, dar anumite lucruri nu se schimba! Prima zapada mereu va trezi copilul din noi si nu ar fi rau sa-l lasam sa se joace, macar un pic...  daca mai tine zapada pana dupa telejurnal, voi face un om de zapada :))

Buna, eu sunt Ligia! Care e primul gand care-ti trece prin minte despre mine?

Cred ca unul dintre cele mai frumoase daruri ale vietii este sa intalnesti oameni, alaturi de care sa se creeze momente memorabile, legaturi care pot dainui si o eternitate. Fiecare persoana din drumul nostru are un anumit rol pentru noi. Fiecare experienta aduce ceva de invatat, o lectie sau o satisfactie. Cu cat este mai greu sa te lasi descoperit de catre cei din jur, cu atat este mai placut atunci cand descoperi oameni minunati langa tine. Insa procesul cunoasterii si relationarii este tot mai greoi. Suntem poate prea superficiali sau poate prea grabiti pentru a mai da din timpul nostru altora. Mai mult, ne gandim la esec! Avem la activ o multime de experiente in care am oferit incredere si am fost pacaliti. Cei pe care i-am crezut prieteni au fost in realitate altfel. Dezamagirea are un gust amar, te invaluie si spui ca data viitoare vei fi mult mai precaut si nu vei mai acorda credit cuiva. Dar... oare numai ceilalti au gresit? De unde vine de fapt sentimentul de dezamagire?  Imi dau seama ca vina e de ambele parti, din cauza.... asteptarilor. Cunoastem pe cineva si imediat mintea noastra emite o judecata despre acea persoana. Mai mult, noi singuri modelam imaginea acelui om cu trasaturi si caracteristici. Vedem acel om in functie de propria perceptie subiectiva si ii atribuim asteptari. Daca pe unii ii desfintam din prima, pe altii ii ridicam pe un piedestal urias. Ei bine, dezamagirea intervine atunci cand realitatea da peste nas judecatii noastre si ne ofera un dus rece ca gheata. Cei pe care i-am subestimat se pot dovedi oameni minunati, pe care I-am respins si am pierdut, iar cei pe care I-am supra-apreciat se dovedesc a fi cu muuult sub linia de plutire.
Urmand un fir logic ar insemna ca ne protejam mai bine de falsitate incercand sa luam persoanele care ne inconjoara asa cum sunt. Sa nu ne mai facem asteptari in privinta lor si sa lasam ca surprizele sa vina de la sine. Pana la urma, simplitatea si naturaletea sunt cele mai de pret comori..

Oamenii "frumosi"

Oamenii frumosi... am auzit vorbindu-se in acesti termeni la o conferinta de dezvoltare personala. Doua cuvinte aparent simple, dar care pot ascunde atatea intelesuri. Ce mai inseamna astazi sa fii un om frumos? Noi fetele, ne-am putea gandi repede la aspectele superficiale.  Am deja in minte o rochie eleganta, o pereche de pantofi stiletto si un machiaj diafan completat de un par bogat in bataia vantului.  E o imagine frumoasa, dar parca nu umple complet sintagma de mai devreme. Hhmmm.. Mai trebuie adaugat ceva… oare ce?... Gata, am gasit: o pereche de ochi sclipitori, care emana inteligenta, toleranta si un pic de mister.  Parca ar merge si un zambet larg, sincer si sanatos! Si daca am gandit “sanatos”, trebuie sa trasam conturul unui trup armonios . Sa nu uitam de cadru, trebuie sa fie o scena din natura care sa transmita libertate, bucurie de viata, energie. Buuuun, imaginea pare completa! Deci un om frumos este o persoana care emana frumusete, eleganta, bunatate,optimism, inteligenta  si care traieste liber, isi foloseste energia intr-un mod constructiv si stie sa se bucure de viata!

Toate bune si frumoase pana aici, dar cum ajungem sa fim asa? Cum facem ca fiecare dintre noi sa fie “un om frumos”?  Sa le luam pe rand. 1. O rochie si o pereche de pantofi are oricine, dar depinde de educatie sa le alegi si sa le combini. In functie de ce modele vezi in viata, vei urma o directie sau alta.     2. Ochii- sunt oglinda sufletului. Se aduna in privire esenta firii fiecaruia dintre noi, schimbata mai mult sau mai putin de experientele prin care am trait si completata de proiectiile noastre pentru viitor. La unii oameni vezi bunatate, dorinta de a trai, de a munci, la altii goliciune, pustietate, uneori rautate chiar. Daca ai curajul sa privesti pe cineva fix in ochi si sa-ti rezervi o secunda sa simti ce emana acea privire, poti cunoaste instant adevarata natura a celui din fata ta. Se spune ca nu cunosti un om pana nu stii ce vrea, iar privirea transmite mereu un scop, iar scopul este ceea ce gandesti. Acei ochi din tabloul nostru, al “omului frumos”, ascund ganduri optimiste si aspiratie spre succes si dezvoltare intr-un senz pozitiv impreuna cu cei din jur.     3. Zambetul- ce poate sa insemne decat satisfactie, implinire si bucurie!  O persoana vesela trece mai usor peste orice hop si nu pierde acel strop de inocenta care ne face sa credem in lucruri bune.     4. Un trup armonios si sanatos- se spune ca fiecare afectiune fizica are de fapt o cauza psihica. Deci, nu degeaba stim ca o minte santoasa sta intr-un corp sanatos. Ne trebuie un pic de respect pentru propria persoana, un strop de disciplina si cumpatare, mai ales in domeniul culinar. Activitatea din fiecare zi are un cuvant de spus aici. Trebuie facuta cu placere si dedicatie, atat cat sa adune satisfactie profesionala dar sa se limiteze si pentru a permite un spatiu personal.     5. Si, in sfarsit, fundalul nostru din natura inseamna ca mereu visam la o lume armonioasa. Suntem liberi sa vedem mereu partea plina a paharului si sa adunam ganduri pozitive.

 So… destul de complicat, dar sa revedem cuvintele cheie:  educatie, cultura, gandire pozitiva, fire optimista,  sanatate fizica si psihica, respect si disciplina. Iata elementele de baza ale unui “om frumos” J  si-mi iau libertatea sa visez la o lume frumoasa…

Un blog...sa fie, sa nu fie?

Am stat si m-am gandit cateva zile pana sa iau decizia construirii acestui blog. Pe langa aspectele care tin de realizarea efectiva, capitol la care, recunosc, mi-am cam prins urechile :), am oscilat o perioada daca e bine sau nu. Se pare ca teama de a fi judecat este o problema in zilele noastre. Poate imi fac eu prea multe procese de constiinta, dar uneori te costa sa iti asumi anumite lucruri. Te gandesti ce va spune lumea despre fiecare cuvant scris, cum va fi interpretat, daca se imbina armonios cu munca mea din fiecare zi sau daca am ce-mi trebuie pentru a scrie ceva ce merita citit. Aceste intrebari mi-au populat mintea o perioada, dar pana la urma mi-am facut curaj si am decis sa am incredere in mine. La urma urmei, am construit acest blog pentru mine. Vreau sa scriu, vreau sa imi astern gandurile aici si mi se pare cea mai simpla si lejera varianta de a dialoga cu cei care ar putea fi interesati de cine sunt, ce fac, cum gandesc. Asa ca,  just go 4 it! :))