da, am vazut cu totii, de aseara, abundenta de mesaje si poze pe toate retelele de socializare, pentru ca a nins. Nu stiu cum se face, ca in fiecare an prima zapada ne ia prin surprindere si ne bucuram de parca nu am mai vazut niciodata. Oricum, mie personal, iarna in Bucuresti mi se pare "a joke", pentru ca am copilarit in Moldova, unde deseori , de Sfantul Andrei eram deja satula de zapada pana la genunchi, iar in Decembrie temperaturi de -20 de grade erau considerate absolut normale.
Asta ar fi o gandire logica si rationala asupra fenomenului natural de ninsoare. Suntem aproape de decembrie, deci nimic spectaculos... dar, totusi... parca era atat de dragut aseara si de frumos.. iar dimineata, imaginea alba de pe geam nu avea cum sa nu-ti faca inima sa vibreze.
E mai mult decat un simplu fenomen meteorologic... Prima ninsoare aduce cu ea amintiri din copilarie, cand ne aruncam in zapada fara sa ne pese de multe lucruri, cand alergam pe afara pana inghetau manusile. Cumva ninge cu sentimente de familiaritate, de inocenta, de bucurie. Stiam ca urmeaza Craciunul, ca se impodobeste orasul, iar cumva primii fulgi de nea dau startul neoficial sarbatorilor de iarna.
Anii au trecut, manusile nu mai sunt fara degete, ghetele au capatat tocuri, dar anumite lucruri nu se schimba! Prima zapada mereu va trezi copilul din noi si nu ar fi rau sa-l lasam sa se joace, macar un pic... daca mai tine zapada pana dupa telejurnal, voi face un om de zapada :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu