Cred ca nu sunt singura care se intreaba cine suntem de fapt si ce inseamna viata.. In ce anume sa ne gasim un scop si unde sa ne plasam telurile sau visele? Ce inseamna sa vrei prea mult si ce presupune sa doresti ceva care iti si este benefic. Am senzatia uneori ca pierdem timp pretios alergand dupa lucruri, sentimente, experiente, pe care, de fapt, nu le vrem cu adevarat. Si odata obtinute, interesul pentru ele se pierde la fel de repede cu trecerea la un nou scop. Si atunci de unde vine vocea aceea care ne sopteste in ureche: vreau asta!
Cautand mult prin carti si tot felul de articole, am gasit doua explicatii posibile. Soapta vine din doua locuri: minte sau inima. Superficial privind lucrurile, am putea spune ca mintea e un mediu bun unde sa facem alegerile. E implicata ratiunea, gandirea analitica, comparativa, o multitudine de centri in creierul nostru care promit sa calculeze pentru noi fiecare ipoteza si varianta, astfel incat sa stim ca ce vrem, este exact ce ne trebuie, ce avem nevoie. Adica, ceea ce dorim pleaca de la o nevoie concreta.
Pe de alta parte este inima. Aici nu avem nimic analitic, nu se compara si nu se judeca. Doar se simte. Nu degeaba se spune ca-ti "tresalta inima de bucurie" si nu mintea. De multe ori simtim acest fior, pura placere si entuziasm, dar cand privim cu mintea asupra aceluiasi lucru, totul pare o nebunie.
Mintea e ca o masinarie extrem de avansata, pe care noi nici macar nu stim sa o folosim in intregimea puterii ei, un sistem complex care inregistreaza toate aspectele vietii noastre. Si atunci cand ea decide, oare nu e evident ca decide in pofida a ceea ce a inmagazinat?
Mintea poate fi programata, dar inima nu. Inima doar simte, este pur si simplu. Cand gasim pasiune in ceva, nu cautam justificari. Ne place si atat! Bucuria exista si atat! Mintea in schimb, cauta argumente si justificari sustinatoare pentru fiecare decizie, poate tocmai pentru a preveni sentimentul de vinovatie atunci cand realizam ca am alergat dupa ceva care nu ne mai foloseste. Cand actionezi din inima, totul e mai usor, se face cu usurinta si bucurie, iar cand actiunea se finalizeaza sentimentul este de implinire.
Pana la urma, cred ca e bine sa decidem ce vrem cu inima, sa simtim pur si simplu, indiferent cat de absurd pare. Iar odata ce stii unde vrei sa ajungi, e nevoie de minte sa ti gaseasca cea mai potrivita cale. Cu inima vezi destinatia finala, iar cu mintea ai sistemul perfect de navigatie care te duce acolo. Asta ar presupune ca toate punctele de destinatie de pe harta vietii noastre sa fie numai bucurii si placeri implinite. Iata un sens al vietii. Sa traiesti pentru a trai, pentru a experimenta, pentru a fi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu